Povestea unei experiente in preajma mortii

Mellen-Thomas Benedict povesteste in carte sa "Journey Through the Light and Back":În 1982 am murit de cancer în faza terminala. Boala mea era inoperabila si orice fel de chimioterapie pe care mi-ar fi prescris-o nu ar fi facut altceva decât sa ma transforme, din ce în ce mai mult, într-o leguma. Mi se dadusera între sase si opt luni de viata. În anii ‘70 eram un consumator ahtiat de informatii si ma întristam din ce în ce mai mult din cauza crizei nucleare, a crizei ecologice si asa mai departe. Asa ca, în lipsa unei baze spirituale, am început sa cred ca natura facuse o greseala si ca noi eram, de fapt, asemenea unui organism canceros aflat pe planeta. Percepeam oamenii ca fiind un soi de cancer si cu asta m-am ales. Asta m-a ucis. Aveti mare grija cum vedeti lumea. Acest lucru se rasfrânge asupra voastra, mai ales daca viziunea voastra este negativa. Acest lucru m-a dus pe mine la moarte. Am încercat diverse metode alternative de vindecare, dar nimic nu mi-a folosit. Asa ca am stabilit ca totul era, de fapt, între mine si Dumnezeu. Nu ma mai confruntasem niciodata pâna acum cu Dumnezeu, de fapt nu avusesem niciodata de-a face cu El. Nu aveam niciun fel de preocupari spirituale la vremea respectiva, dar am început o calatorie pentru a afla despre spiritualitate si despre modurile alternative de vindecare. M-am apucat sa citesc tot ce se putea despre subiectul respectiv, pentru ca nu voiam sa am vreo surpriza dincolo. Asa ca am început sa citesc despre diverse religii si filosofii. Toate erau foarte interesante si mi-au dat speranta ca exista ceva dincolo.Îmi amintesc ca m-am trezit într-o noapte, acasa, pe la 4:30 si am stiut ca venise timpul. Asta era ziua în care aveam sa mor. Asa ca mi-am chemat câtiva prieteni si mi-am luat la revedere. Mi-am trezit îngrijitoarea si i-am spus. Facusem o întelegere cu ea ca îmi va lasa cadavrul în pace sase ore, pentru ca citisem ca se întâmpla tot soiul de lucruri interesante atunci când mori. Am adormit la loc.Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc este începutul unei experiente tipice în apropierea mortii. Dintr-o data, am fost perfect constient ca stateam în picioare, dar corpul meu era asezat în pat. În jurul meu era un fel de întuneric. Ma simteam mai viu în afara corpului decât în viata obisnuita. Totul era atât de viu, încât puteam vedea fiecare camera din casa. Puteam vedea si acoperisul casei, împrejurimile ei si chiar dedesubtul casei.Era o Lumina care stralucea. M-am întors spre Lumina, care era foarte asemanatoare celei descrise de alti oameni în experientele lor din apropierea mortii. Era atât de minunata. Este tangibila, o poti simti. Este ademenitoare; vrei sa te duci spre ea, asa cum te-ai arunca în bratele tatalui sau mamei tale ideale. Pe masura ce am început sa ma misc catre Lumina, am stiut intuitiv ca, daca merg catre Lumina, voi muri. Asa ca mergeam spre Lumina si spuneam: „Te rog sa astepti un minut; stai doar o secunda. Vreau sa ma gândesc la asta, as vrea sa-ti vorbesc înainte sa plec”. Spre surprinderea mea, în acel punct, întreaga experienta s-a oprit. Va puteti controla experienta de dupa moarte. Nu va aflati într-un vârtej incontrolabil. Asa ca dorinta mea a fost respectata si am avut o discutie cu Lumina. Lumina lua permanent diferite forme, Iisus, Buddha, Krishna, mandale, imagini si semne arhetipale. Am întrebat-o: Ce se întâmpla aici? Te rog, Lumina, explica-mi. Chiar vreau sa stiu care este realitatea situatiei. Nu pot pune exact în cuvinte, pentru ca era un fel de comunicare telepatica.Lumina mi-a raspuns. Informatia care mi-a fost transferata era ca, în timpul experientei tale de dupa moarte, credintele tale sunt cele care dau forma feedback-ului pe care îl primesti în fata Luminii. Daca esti budist sau catolic sau fundamentalist, primesti feedback legat de ceea ce era credinta ta. Ai ocazia sa o privesti si sa o examinezi, dar majoritatea oamenilor nu o fac. Dupa cum mi-a revelat mie Lumina, mi-am dat seama ca ceea ce vedeam cu adevarat era matricea Sinelui nostru Superior. Cu totii avem un Sine Superior, sau o parte suprasufleteasca a fiintei noastre. El mi s-a revelat în cea mai adevarata forma energetica a sa. Singurul fel în care o pot descrie cu adevarat este ca Fiinta Sinelui Superior este mai mult un canal. Nu arata asa, dar este o conexiune directa la Sursa, pe care o avem fiecare dintre noi. Suntem direct conectati la Sursa. Asa ca Lumina îmi arata matricea Sinelui Superior. Eu nu eram angajat în nicio religie anume. Prin urmare, asupra acestei stari de fapt primeam feedback în timpul experientei mele dupa moarte.Continuând sa cer Luminii sa ma lamureasca, sa-mi explice, am înteles ce este matricea Sinelui Superior. Avem o retea în jurul planetei, la care sunt conectate toate Individualitatile Superioare. Este precum o companie grozava, un nivel urmator, subtil de energie care ne înconjoara, nivelul spiritului, ca sa spunem asa. Apoi, dupa câteva minute, am mai cerut lamuriri. Chiar doream sa stiu despre ce este vorba în Univers si, de data asta, eram gata sa plec. Am spus: Sunt gata, ia-ma! Atunci, Lumina s-a transformat în cel mai frumos lucru pe care l-am vazut vreodata: o mandala de suflete umane de pe aceasta planeta. Adusesem aici viziunea mea negativa a ceea ce se întâmpla pe planeta. Asa ca am întrebat Lumina, rugând-o sa ma lamureasca si am vazut, în aceasta mandala magnifica, cât de frumosi suntem cu totii în esenta noastra, în nucleul nostru. Suntem cele mai frumoase creatii.Sufletul uman, matricea umana pe care o formam împreuna este absolut fantastica, eleganta, exotica, orice. Nu pot spune destul despre felul în care mi s-a schimbat parerea despre Fiintele umane în acel moment. Am spus: O, Doamne, nu stiam cât suntem de frumosi! La orice nivel, sus sau jos, în orice forma v-ati afla, voi sunteti cea mai frumoasa creatie. Revelatiile primite de la Lumina continuau fara oprire. Apoi am întrebat Lumina: Asta înseamna ca Omenirea va fi salvata? Atunci, asemenea unei explozii de trâmbite cu o ploaie de lumini spiralate, Marea Lumina a vorbit: Tine minte asta si nu uita niciodata; voi va salvati, voi va rascumparati si voi va vindecati. Ati facut-o întotdeauna. O veti face întotdeauna. Ati fost creati cu puterea de a face asta, înca dinainte de începutul lumii.În acea clipa am înteles si mai mult. Am înteles ca AM FOST DEJA SALVATI, si ne-am salvat pe noi însine, pentru ca am fost proiectati sa ne autocorectam, asemenea întregului Univers al lui Dumnezeu. La asta se refera "a doua venire". I-am multumit Luminii lui Dumnezeu, din toata inima. Cel mai bun lucru pe care am putut sa-I spun au fost urmatoarele cuvinte simple de multumire: O, draga Dumnezeule, draga Universule, draga Sine Superior, Îmi Iubesc Viata. Lumina parea sa ma aspire si mai profund. Era ca si cum Lumina m-ar fi absorbit complet. Lumina Iubirii este ceva de nedescris. Am intrat într-un alt tarâm, mai profund decât cel precedent, si am devenit constient de ceva mai mult, mult mai mult. Era un suvoi enorm de Lumina, vast si plin, adânc în Inima Vietii. Am întrebat ce era. Lumina mi-a raspuns: Acesta este FLUVIUL VIETII. Bea din aceasta apa bogata, dupa dorinta inimii. Asa am facut. Am luat înghitituri, una dupa alta. Sa bei Viata însasi! Eram în extaz. Atunci Lumina a spus: Ai o dorinta. Lumina stia totul despre mine, trecutul, prezentul si viitorul. Da! am soptit.Am cerut sa vad restul Universului, dincolo de sistemul nostru solar, dincolo de toate iluziile omenesti. Lumina mi-a spus atunci ca pot sa merg odata cu Suvoiul. Am facut-o si am fost purtat prin Lumina, catre capatul tunelului. Am simtit si am auzit o serie de explozii sonice foarte blânde. Ce mai goana! Dintr-o data, mi s-a parut ca sunt lansat de pe planeta, pe acest suvoi de Viata. Am vazut Pamântul disparând. Sistemul solar, în întreaga lui splendoare, a trecut usor pe lânga mine si a disparut. Cu o viteza mai mare decât cea a luminii am zburat prin centrul Galaxiei, absorbind din ce în ce mai multa cunoastere, pe masura ce înaintam. Am aflat ca aceasta Galaxie si întreg Universul sunt pline de diferite forme de VIATA. Am vazut multe lumi. Vestea buna este ca nu suntem singuri în Univers! Pe masura ce calatoream pe suvoiul de constienta prin centrul Galaxiei, suvoiul se desfacea în extraordinare valuri fractalice de energie. Supraaglomerarile Galaxiei, cu toata întelepciunea lor straveche, zburau pe lânga mine. Primul gând a fost ca mergeam undeva, chiar calatoream. Dar apoi mi-am dat seama ca, pe masura ce suvoiul se marea, propria mea constienta se extindea si ea, pentru a cuprinde tot ce era în Univers! Toata creatia trecea pe lânga mine. Era o minune de neimaginat! Eram cu adevarat un Copil Minune; un prunc în Lumea minunilor! În acel moment, m-am regasit într-o tacere profunda, dincolo de limitele linistii. Puteam vedea sau percepe VECIA, dincolo de Infinit. Eram în Vid. Eram în pre-creatie, înainte de Big Bang (Marea Explozie). Trecusem dincolo de începutul timpului/ Primul Logos/ Prima Vibratie. Eram în Ochiul Creatiei. Am simtit ca atingeam Fata lui Dumnezeu. Nu era un sentiment religios. Pur si simplu, am fost una cu Viata si Constienta Absoluta. Când spun ca am putut vedea sau percepe vesnicia, spun ca am putut experimenta modul în care Creatia, în întregimea ei, se autogenereaza. Era fara început si fara sfârsit. Acesta e un gând care îti largeste mintea, nu-i asa?Oamenii de stiinta percep Big Bang-ul asemenea unui eveniment unic, ce a dat nastere Universului. Am vazut, în timpul experientei mele de viata dupa moarte, ca Big Bang a fost doar unul dintr-un numar infinit de alte Big Bang-uri care creeaza Universuri, încontinuu si simultan. Singurele imagini care se pot apropia oarecum de asta, în termeni umani, ar fi acelea create de supercomputerele ce folosesc ecuatii de geometrie a fractalilor. Oamenii din antichitate stiau toate astea. Ei spuneau ca Dumnezeu crease periodic noi Universuri, expirând si recrease alte Universuri, inspirând. Aceste epoci erau numite Yuga. Stiinta moderna a numit asta Big Bang. Ma aflam în constienta absoluta, pura. Puteam vedea sau percepe toate marile explozii Big Bang sau Yuga, cum se creau si se recreau. Am intrat instantaneu, simultan, în toate. Am vazut ca absolut fiecare particica a creatiei are, la rândul sau, puterea de a crea. Este foarte dificil de explicat. Înca nu am cuvinte sa descriu lucrul asta.Mi-au trebuit ani întregi, dupa ce m-am întors din experienta mea în preajma mortii, sa gasesc cuvinte care sa descrie experienta Vidului. Pot sa va spun acum asa: Vidul este mai putin decât nimic si totusi, mai mult decât orice exista! Vidul este zero absolut, haosul ce da nastere tuturor posibilitatilor. Este Constienta Absoluta, cu mult mai mult decât Inteligenta Universala. Vidul este golul sau nimicul dintre manifestarile fizice. Este SPATIUL dintre atomi si componentele lor. Stiinta moderna a început sa studieze acest spatiu. Ea îl numeste punctul Zero. Ori de câte ori se încearca sa fie masurat, instrumentele depasesc scala, sau, cum s-ar spune, tind spre infinit. Pâna acum nu a fost gasita o modalitate de a masura, cu precizie, infinitul. În corpul vostru si în Univers exista mai mult spatiu zero decât orice altceva! Ceea ce misticii denumesc Vid, nu este un vid. Este atât de plin de energie, un alt fel de energie, care a creat tot ceea ce suntem. Totul, începând de la Big Bang, este vibratie, de la primul Cuvânt care este prima vibratie. Biblicul EU SUNT în realitate are un semn de întrebare dupa el. EU SUNT- Ce sunt eu? Astfel, creatia este Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, în orice fel imaginabil, într-o explorare continua prin fiecare dintre noi. Am început sa vad, în timpul experientei mele în preajma mortii, ca tot ceea ce exista este Sinele, literalmente Sinele vostru, Sinele meu. Totul este marele Sine. De aceea stie Dumnezeu chiar si atunci când cade o frunza. Lucrul acesta este posibil pentru ca, oriunde te-ai afla, acolo este centrul Universului. Oriunde se afla orice atom, acela este centrul Universului. Exista Dumnezeu în acela si exista Dumnezeu în Vid.Atunci când exploram Vidul, în timpul experientei mele în preajma mortii, si toate acele Yuga sau creatii, ma aflam complet în afara timpului si spatiului, asa cum le cunoastem noi. În aceasta stare extinsa am descoperit ca, de fapt, creatia înseamna Constienta Absoluta Pura, sau Dumnezeu, care intra în Experienta Vietii, asa cum o stim noi. Vidul însusi este lipsit de experienta. Este înaintea vietii, înainte de prima vibratie. Dumnezeirea înseamna mai mult decât Viata si Moarte. Prin urmare, exista chiar mai mult de experimentat în univers decât Viata si Moartea! Când am înteles acest lucru, încheiasem cu Vidul si doream sa ma întorc la Creatia sa, sau Yuga. Parea lucrul cel mai normal de facut. Atunci m-am întors brusc prin cea de-a doua Lumina, sau Big Bang, si am auzit mai multe explozii de catifea. Am mers pe suvoiul constientei, înapoi prin întreaga Creatie, si ce mai calatorie a fost! Supraaglomerarile Galaxiilor au trecut prin mine, aducându-mi si mai multa întelegere. Am trecut prin centrul Galaxiei noastre, care este o gaura neagra. Gaurile negre sunt marile procesoare sau reciclatoare ale Universului.Stiti ce se afla de cealalta parte a unei gauri negre? Suntem noi; Galaxia noastra, care a fost reciclata dintr-un alt Univers. În întreaga ei configuratie energetica, Galaxia arata asemenea unui oras fantastic al luminilor. Toata energia de pe aceasta parte a Big Bang-ului este Lumina. Fiecare subatom, atom, stea, planeta, chiar si constienta însasi sunt alcatuite din Lumina si au o frecventa si/sau o particula. Lumina este vie. Totul este alcatuit din Lumina, chiar si pietrele. Asa ca totul este viu. Totul este alcatuit din Lumina lui Dumnezeu; totul este foarte inteligent. Atunci când eram purtat pe suvoi, am putut vedea, în cele din urma, ca se apropia o Lumina imensa. Am stiut ca era Prima Lumina; Matricea Luminoasa a Sinelui Superior a Sistemului nostru Solar. Apoi, întregul nostru Sistem Solar a aparut în Lumina, însotit de una dintre exploziile acelea de catifea. Am putut vedea toata energia pe care o genereaza acest Sistem Solar si este un spectacol incredibil de Lumina! Am putut auzi Muzica Sferelor. Sistemul nostru Solar, asemenea tuturor corpurilor ceresti, genereaza o matrice unica de Lumina, sunet si energii vibrationale. Civilizatiile avansate de pe alte sisteme stelare pot detecta în Univers Viata, asa cum o stim noi, dupa amprenta energetica si vibrationala a matricei. Este o joaca de copii. Copilul minune al Pamântului (Fiintele umane) face chiar acum o gramada de zgomot, asemenea copiilor care se joaca în curtea Universului.Lumina mi-a explicat ca nu exista moarte; suntem Fiinte nemuritoare. Suntem vii dintotdeauna! Am înteles ca facem parte dintr-un sistem natural viu, care se recicleaza permanent. Nu mi s-a spus niciodata ca trebuie sa ma întorc. Am stiut ca va trebui. Era firesc, dupa tot ceea ce vazusem în timpul experientei mele în preajma mortii. Nu stiu cât timp am fost cu Lumina, în timp uman. Dar a venit momentul în care am înteles ca toate întrebarile mele îsi primisera raspuns si ca întoarcerea mea era iminenta. Când spun ca toate întrebarile mele capatasera raspuns dincolo, chiar asta vreau sa spun. Toate întrebarile mele au primit raspuns. Fiecare om are o viata diferita si întrebari diferite, la care cauta raspuns. Unele dintre întrebarile noastre sunt universale, dar fiecare dintre noi exploreaza acest lucru pe care îl numim Viata în felul sau personal unic. Asa se întâmpla cu orice forma de viata, de la munti, pâna la orice frunza din vreun copac. Acest lucru este foarte important pentru noi, cei din acest Univers. Pentru ca totul contribuie la Imaginea Generala, la deplinatatea Vietii. Noi suntem, literalmente, Dumnezeu care exploreaza Sinele lui Dumnezeu, într-un Dans infinit al Vietii. Unicitatea noastra sporeste întreaga Viata. Când am început întoarcerea catre ciclul vietii, nu mi-a trecut nicio clipa prin minte, nici nu mi s-a spus, ca ma voi întoarce în acelasi trup. Am avut încredere deplina în Lumina si în procesul Vietii. Atunci când suvoiul s-a unit cu marea Lumina, am cerut sa nu uit niciodata revelatiile si sentimentele legate de ceea ce am învatat dincolo. A urmat un da. L-am simtit ca si cum sufletul mi-ar fi fost sarutat.Apoi am fost dus înapoi prin Lumina în tarâmul vibrational. Întregul proces s-a repetat, cu si mai multe informatii care mi-au fost transmise. M-am întors acasa si mi s-au dat lectii din experienta mea în preajma mortii, legate de mecanismul reîncarnarii. Mi s-au dat raspunsuri la toate micile mele întrebari: Cum se face asta? Cum se face ailalta? Am stiut ca ma voi reîncarna. Pamântul este un mare procesator de energie si constiinta individuala se dezvolta din asta, în fiecare dintre noi. Ma gândeam la mine ca devenind om pentru prima data, si eram fericit sa fiu asa. Din ceea ce am vazut, as fi fericit sa fiu si un atom în acest Univers. Un atom. Asa ca, sa fiu o parte umana a lui Dumnezeu‚ asta este cea mai minunata binecuvântare. Este o binecuvântare dincolo de orice ne închipuim noi ca poate fi o binecuvântare. Pentru fiecare dintre noi, sa fim partea umana a acestei experiente este ceva teribil si magnific. Fiecare dintre noi, oriunde si oricum ar fi, ratat sau nu, este o binecuvântare pentru planeta, exact în locul în care se afla.Am trecut prin procesul reîncarnarii, asteptându-ma sa ajung un bebelus undeva. Dar mi s-a dat o lectie despre cum evolueaza identitatea si constienta individuala. Am fost atât de surprins când am deschis ochii. Nu stiu de ce, pentru ca o întelesesem, dar a fost totusi o surpriza atât de mare sa ma întorc în acest corp, înapoi în camera mea, cu cineva care ma privea, plângând în hohote. Era infirmiera mea. Ea renuntase sa mai spere dupa o ora si jumatate dupa ce ma gasise mort. Corpul meu era rigid si inflexibil. S-a dus în cealalta camera. Atunci m-am trezit si am vazut lumina afara. Am încercat sa ma ridic si sa ma duc spre ea, dar am cazut din pat. Infirmiera a auzit zgomot, a venit în fuga si m-a gasit pe podea. Când mi-am revenit, am fost foarte surprins si, în acelasi timp, plin de veneratie fata de ceea ce mi se întâmplase în timpul experientei mele în preajma mortii. La început, toate amintirile calatoriei mele pe care le am acum, înca nu existau. Continuam sa alunec din lumea asta si întrebam într-una: Traiesc? Lumea asta parea mai ireala decât cealalta. Dupa trei zile ma simteam din nou normal, mai clar si totusi diferit de felul în care ma mai simtisem vreodata în viata. Amintirile experientei mele au revenit mai târziu. Nu vedeam nimic rau în nicio Fiinta umana pe care o vazusem vreodata. Înainte, eram cu adevarat plin de prejudecati. Credeam ca multi oameni erau niste ratati. De fapt, credeam ca toti, în afara de mine, erau niste ratati. Dar acum am scapat de toate astea.Cam dupa 3 luni un prieten mi-a sugerat sa fac niste analize, asa ca m-am dus sa ma scaneze si asa mai departe. Ma simteam cu adevarat bine si ma temeam sa nu primesc vesti proaste. Mi-l amintesc pe medicul de la clinica privind scanarile dinainte si cele dupa, zicând: Ei bine, nu mai este nimic aici. Am spus: "Cu adevarat este un miracol". El a raspuns: "Nu, astfel de lucruri se mai întâmpla, se numesc remisii spontane." Parea destul de neimpresionat. Dar aici era vorba de un miracol si eu eram impresionat, chiar daca nimeni altcineva nu era. În timpul experientei mele în preajma mortii am coborât în ceea ce s-ar putea numi Iad si a fost foarte surprinzator. Nu am vazut Satana sau raul. Coborârea mea în Iad a fost o coborâre în mizeria umana, în ignoranta si întunericul lipsei de cunoastere. A parut a fi o eternitate jalnica. Dar fiecare dintre milioanele de suflete din jurul meu avea o mica stea de Lumina, care îi statea oricând la dispozitie. Dar nimeni nu parea sa-i acorde atentie. Erau atât de prinsi în propria durere, trauma si suferinta. Dar, dupa ceea ce mi-a parut o eternitate, am început sa chem Lumina aceea, asemenea unui copil care îsi striga parintii în ajutor.Atunci, Lumina s-a deschis si a format un tunel care a venit direct la mine si m-a izolat de toata frica si durerea. Asta este, în realitate, Iadul. Asa ca, ceea ce facem este sa învatam sa ne tinem de mâna, sa ne apropiem unii de altii. Portile Iadului sunt acum deschise. Ne vom uni, ne vom prinde de mâini si vom pasi împreuna afara din Iad. Lumina a venit la mine si s-a transformat într-un Înger auriu, imens. Am spus: Esti Îngerul Mortii? Mi-a transmis ca era suprasufletul meu, matricea Sinelui meu Superior, o parte foarte veche a noastra. Apoi am fost dus în Lumina. Curând, stiinta noastra va cuantifica spiritul. Va fi minunat, nu-i asa? Reusim sa facem acum dispozitive care sunt sensibile la energia subtila, sau la energia spiritului. Fizicienii folosesc acceleratoare de particule pentru a zdrobi atomii si a vedea din ce sunt formati. Au ajuns pâna la nivelul quarcilor si asa mai departe. Ei bine, într-o buna zi vor ajunge pâna la acel lucru mic ce tine totul laolalta si îl vor numi: Dumnezeu. De abia acum începem sa întelegem ca si noi cream, pe parcurs ce avansam. Cum am vazut aievea, în timpul experientei mele am ajuns pe un tarâm unde exista un punct în care ne transmitem întreaga cunoastere acumulata si începem sa cream urmatorul fractal, urmatorul nivel. Avem puterea de a crea, pe masura ce exploram. Acesta este Dumnezeu, care se extinde prin noi.De la întoarcerea mea, am trait experienta Luminii în mod spontan si am învatat cum sa ajung în acel spatiu aproape oricând în timpul meditatiei mele. Fiecare dintre voi poate face asta. Nu este nevoie sa muriti sau sa aveti o experienta în preajma mortii pentru a face acest lucru. Sunteti dotati pentru asta, aveti deja tot ce va trebuie. Corpul este cea mai minunata Faptura de Lumina din câte exista. Corpul este un Univers de Lumina incredibila. Spiritul nu ne forteaza sa anulam acest corp. Nu asta se întâmpla. Nu mai încercati sa deveniti Dumnezeu; Dumnezeu devine voi. Aici. L-am întrebat pe Dumnezeu: "Care este cea mai buna religie de pe planeta? Care este cea corecta?" si Dumnezeirea a spus, cu multa iubire: "Nu-mi pasa." A fost o gratie incredibila. Când Dumnezeirea a spus nu-mi pasa, am înteles imediat ca e treaba noastra sa ne pese. Este important, pentru ca noi suntem Fiintele carora le pasa. Conteaza pentru noi, iar în asta rezida importanta. Aici avem ecuatia energiei în spiritualitate. Dumnezeului Absolut nu îi pasa daca esti protestant, budist sau orice altceva. Toate reprezinta fatetele unui întreg. Mi-as dori ca toate religiile sa-si dea seama de asta si sa se lase unii pe altii în pace. Nu e vorba de sfârsitul religiilor, ci ca vorbim despre acelasi Dumnezeu. Traiti si lasati-i si pe altii sa traiasca. Fiecare are o alta viziune. Si toate fac parte din imaginea globala; toate sunt importante.Am trecut dincolo, în timpul experientei mele în preajma mortii, plin de temeri legate de deseurile toxice, rachetele nucleare, cresterea exploziva a populatiei si de distrugerea padurii amazoniene. M-am întors, iubind fiecare problema. Iubesc deseurile nucleare. Iubesc norul urias în forma de ciuperca; acesta reprezinta cea mai sfânta mandala pe care am manifestat-o pâna acum, ca un arhetip. El, mai mult decât orice religie si filozofie de pe Pamânt, ne-a adus împreuna, dintr-o data, la un nou nivel al constientei. Stiind ca am putea arunca planeta în aer de 50 de ori, sau de 500 de ori, realizam în cele din urma, poate, ca ne aflam cu totii aici, împreuna. Pentru o perioada de timp, a fost nevoie sa se adune mai multe bombe. Atunci am început sa spunem: nu mai vrem asa ceva. Acum ne aflam, de fapt, într-o lume mai sigura decât a fost ea vreodata, si va deveni si mai sigura. Asa ca m-am întors din experienta mea în preajma mortii iubind deseurile toxice, pentru ca ne fac sa ne apropiem unii de altii. Aceste lucruri sunt atât de mari. Dupa cum ar spune Peter Russel, aceste probleme sunt acum de dimensiunea sufletului. Avem solutii de dimensiunea sufletului? DA! Taierea padurii amazoniene va încetini si, în cincizeci de ani de acum încolo, vor fi mai multi copaci pe planeta decât au fost demult. Daca va ocupati de ecologie, faceti-o în continuare; sunteti acea parte din sistem care devine constienta. Faceti-o cu toata puterea, dar nu fiti deprimati. E o parte din ceva mult mai mare.Pamântul se afla în plin proces de îmblânzire. Nu va mai fi niciodata un loc atât de salbatic cum era altadata. Vor ramâne locuri salbatice marete, rezervatii în care natura sa prospere. Gradinaritul si rezervatiile vor constitui preocuparile viitorului. Cresterea populatiei a ajuns foarte aproape de optimul energetic care sa determine o schimbare a constientei. Aceasta schimbare în constienta va conduce la schimbari în domeniul politicii, banilor si energiei. Dupa ce am murit o data, trecând prin experienta în preajma mortii si întorcându-ma, respect cu adevarat viata si moartea. În experientele noastre cu ADN-ul s-ar putea sa fi deschis poarta unui mare secret. În curând, vom putea trai în acest corp cât de mult vrem. Dupa ce veti fi trait în jur de 150 de ani, veti simti intuitiv ca vreti sa schimbati canalul. Sa traiesti o vesnicie într-un singur trup nu este la fel de creativ ca si reîncarnarea, ca si transferul energiei în acest vortex fantastic de energie în care ne aflam. Vom vedea cu adevarat întelepciunea vietii si mortii si ne vom bucura de ea. Dupa cum stau lucrurile, suntem vii dintotdeauna. Acest corp în care va aflati a fost viu dintotdeauna. El vine dintr-un suvoi de Viata care îsi are originea în Marea Explozie (Big Bang) si chiar dincolo de ea. Acest corp da viata vietii urmatoare, atât ca energie densa, cât si subtila. Acest corp este viu deja de o vesnicie.

View the original article here